Ma numesc Epuran Constantin sunt de profesie inginer in specialitatea electrotehnica si actualmente lucrez la cadrul CFR in domeniul electrificarii. Ca orice om am avut si am pe langa activitatea de zi cu zi , pasiuni sau hobyuri. In decursul anilor am avut pe rand pasiuni pentru desen, biciclete, aparate foto film, fotografiere si prelucrarea materialului fotografiat, mecanica auto , filmari video cu prelucrarea materialului filmat si din nou reaprindera pasiunii pentru biciclete dupa ce am vazut la niste prieteni um model de biciclete comode recumbent care pareau usor de construit, dar exagerat de scumpe. Fiecare din aceste pasiuni sau hobyuri are o istorie aparte pe care nu o voi expune aici ca sa nu-l plictisec pe cititor.Unele din aceste pasiuni s-au dezvoltat la inceput din necesitate , dar toate mi-au placut si am fost incantat cand imi reusea un lucru mai ales daca nu-l mai facusem niciodata.
Dupa ce am vazut acele biciclete comode destul de scumpe pentru banii nostri, am inceput sa le studiez , apoi am cautat pe internet si alte modele atat cu doua ,cu trei sau patru roti care s-ar fi potrivit preferintelor mele. Am constatat ca majoritatea acelor modele de biciclete sau triciclete, pot fi construite de mine, fara un efort substantial,scule deosebite si costuri exagerate. Zis si facut. Am conceput modelul pe care sa-l cofectionez am facut proiectul preliminar si am inceput sa-mi procur piesele necesare precum si sculele sau dispozitivele cu care sa lucrez. Dupa multe zile de lucru, dupa schimbari din mers ale proiectului in functie de posibiltati si preferinte am reusit sa finalizez trei din acele triciclete.Am fost foarte satisfacut de rezultatul obtinut mai ales ca vehiculele s-au comportat foarte bine la probe si corespundeau asteptarilor mele. Au fost si unele imperfectiuni la realizarea lor, dar una peste alta erau niste vehicule utile , diferite fata de bicicletele si tricicletele existente in trafic. La una din plimbarile cu aceste triciclete am fost a oprit de cineva care m-a intrebat daca tricicleta mea poate fi folosita de o persoana cu probleme la picioare si daca as putea construi o tricicleta pentru acesta. Atunci m-am gandit ca as putea sa fac ceva pentru acesti oameni sa se poata deplasa mai usor folosindu-se de acele parti ale corpului care nu sunt afectate de boala sau handicap.
Todeauna am avut o sensibilitate pentru oamenii care din nastere sau dintr-un motiv oarecare, independent de vointa lor ,au ajuns sa nu fie ca ceilalti, ceva din organismul lor sa nu functioneze normal iar ei sa sufere din cauza aceasta. Candva in armata cand eram intr-o situatie de deznadejde si nu intrevedeam o iesire imediata, un colonel, un om deosebit mi-a spus “ De ce ai impresia ca tie iti este cel mai rau si te gandesti la masuri disperate cand ceea ce ti s-a intamplat nu este foarte grav ci remediabil, incat peste ani vei rade de prostia ta de acum. Gandeste-te la aceia care nu au de ales carora destinul le-a luat incomparabil mai mult decat tie.Gadeste-te la cei orbi , surzi ,muti sau aceia care sunt condamnati sa stea toata viata infirmi, legati de un scaun cu rotile,la aceia pentru care poate nu va exista ziua de maine Si totusi ei inca nu dispera, iar unii chiar reusesc sa treaca cu bine peste aceste necazuri”
Cuvintele lui m-au marcat profund si am realizat ca sunt multi oameni care probleme mari probleme mult mai mari decat avem impresia ca le avem noi. Asa cum spune si poetul:
“Niciodata,niciodata
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi”
Majoritatea oamenilor isi fac tot felul de planuri, sa faca una ,sau alta, sa aiba bani, prestigiu case impunatoare, masini luxoase luptand din toate puterile pentru aceasta,uitand cat de fragila este sanatatea sau viata .Insa pentru aceia carora viata le-a rezervat un mare necaz poate chiar ireversibil, fara ca ei sa fie vinovati, dorinta lor cea mai mare este sa nu aiba acea suferinta vor numai sa aiba o viata normala ca ceilalti. Dar acest lucru de multe ori nu se intampla, iar ei sufera in continuare fara ca cineva sa inteleaga suferinta lor.
Anul trecut cautand pe Internet diverse modele de triciclete am gasit blogul Anei Maria Damoc . Povestea ei m-a impresionat profund iar dorinta acesteia de a lupta hotarata cu o boala necrutatoare, de avea o tricicleta cu care sa de deplaseze dar care nu si-o putea permite, m-a facut sa incep construirea unor triciclete care sa poata fi utile persoanelor cu probleme locomotorii dar care sa aiba un pret accesibil oricui. Aceste vehicule produse de firme specializate in domeniu sunt foarte scumpe , greu de achizitionat din punct de vedere financiar de majoritaea celor in suferinta.
Eu voi cauta sa construiesc aceste triciclete in diverse modele care sa fie utile tuturor celor care au probleme locomotorii , care sa si-le poata permite si acele persoane care de regula au posibilitati financiare reduse .
Iisus Hristos ne-a lasat urmatorul indemn “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” Daca toti oamenii care se pretind crestini, s-ar stradui sa urmeze acest indemn, lumea noastra ar fi mult mai buna , mai dreapta si nu ar fi atata suferinta.
Dupa ce am vazut acele biciclete comode destul de scumpe pentru banii nostri, am inceput sa le studiez , apoi am cautat pe internet si alte modele atat cu doua ,cu trei sau patru roti care s-ar fi potrivit preferintelor mele. Am constatat ca majoritatea acelor modele de biciclete sau triciclete, pot fi construite de mine, fara un efort substantial,scule deosebite si costuri exagerate. Zis si facut. Am conceput modelul pe care sa-l cofectionez am facut proiectul preliminar si am inceput sa-mi procur piesele necesare precum si sculele sau dispozitivele cu care sa lucrez. Dupa multe zile de lucru, dupa schimbari din mers ale proiectului in functie de posibiltati si preferinte am reusit sa finalizez trei din acele triciclete.Am fost foarte satisfacut de rezultatul obtinut mai ales ca vehiculele s-au comportat foarte bine la probe si corespundeau asteptarilor mele. Au fost si unele imperfectiuni la realizarea lor, dar una peste alta erau niste vehicule utile , diferite fata de bicicletele si tricicletele existente in trafic. La una din plimbarile cu aceste triciclete am fost a oprit de cineva care m-a intrebat daca tricicleta mea poate fi folosita de o persoana cu probleme la picioare si daca as putea construi o tricicleta pentru acesta. Atunci m-am gandit ca as putea sa fac ceva pentru acesti oameni sa se poata deplasa mai usor folosindu-se de acele parti ale corpului care nu sunt afectate de boala sau handicap.
Todeauna am avut o sensibilitate pentru oamenii care din nastere sau dintr-un motiv oarecare, independent de vointa lor ,au ajuns sa nu fie ca ceilalti, ceva din organismul lor sa nu functioneze normal iar ei sa sufere din cauza aceasta. Candva in armata cand eram intr-o situatie de deznadejde si nu intrevedeam o iesire imediata, un colonel, un om deosebit mi-a spus “ De ce ai impresia ca tie iti este cel mai rau si te gandesti la masuri disperate cand ceea ce ti s-a intamplat nu este foarte grav ci remediabil, incat peste ani vei rade de prostia ta de acum. Gandeste-te la aceia care nu au de ales carora destinul le-a luat incomparabil mai mult decat tie.Gadeste-te la cei orbi , surzi ,muti sau aceia care sunt condamnati sa stea toata viata infirmi, legati de un scaun cu rotile,la aceia pentru care poate nu va exista ziua de maine Si totusi ei inca nu dispera, iar unii chiar reusesc sa treaca cu bine peste aceste necazuri”
Cuvintele lui m-au marcat profund si am realizat ca sunt multi oameni care probleme mari probleme mult mai mari decat avem impresia ca le avem noi. Asa cum spune si poetul:
“Niciodata,niciodata
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi”
Majoritatea oamenilor isi fac tot felul de planuri, sa faca una ,sau alta, sa aiba bani, prestigiu case impunatoare, masini luxoase luptand din toate puterile pentru aceasta,uitand cat de fragila este sanatatea sau viata .Insa pentru aceia carora viata le-a rezervat un mare necaz poate chiar ireversibil, fara ca ei sa fie vinovati, dorinta lor cea mai mare este sa nu aiba acea suferinta vor numai sa aiba o viata normala ca ceilalti. Dar acest lucru de multe ori nu se intampla, iar ei sufera in continuare fara ca cineva sa inteleaga suferinta lor.
Anul trecut cautand pe Internet diverse modele de triciclete am gasit blogul Anei Maria Damoc . Povestea ei m-a impresionat profund iar dorinta acesteia de a lupta hotarata cu o boala necrutatoare, de avea o tricicleta cu care sa de deplaseze dar care nu si-o putea permite, m-a facut sa incep construirea unor triciclete care sa poata fi utile persoanelor cu probleme locomotorii dar care sa aiba un pret accesibil oricui. Aceste vehicule produse de firme specializate in domeniu sunt foarte scumpe , greu de achizitionat din punct de vedere financiar de majoritaea celor in suferinta.Eu voi cauta sa construiesc aceste triciclete in diverse modele care sa fie utile tuturor celor care au probleme locomotorii , care sa si-le poata permite si acele persoane care de regula au posibilitati financiare reduse .
Iisus Hristos ne-a lasat urmatorul indemn “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” Daca toti oamenii care se pretind crestini, s-ar stradui sa urmeze acest indemn, lumea noastra ar fi mult mai buna , mai dreapta si nu ar fi atata suferinta.
